Mancarea inteligenta: cu notificare!

Sunt momente cand ma intreb ce mai am de facut, ce am de rezolvat, ce trebuie sa golesc din frigider, ce trebuie sa fac in urmatoarele minute. Uneori trebuie sa stau sa ma gandesc bine sau sa iau telefonul in mana, ca sa citesc ce mi-am notat. Se mai intampla sa nu tii minte chiar tot, ca doar e pacat sa-ti incarci memoria chiar cu toate detaliile, uneori neimportante. Pentru cele mai importante am remindere pe telefon, am alarme, am tinere de minte. 🙂
Dar de ce sa-mi incarc memoria cu tot felul de detalii cand am cei mai buni prieteni la indemana, gata sa ma ajute sa-mi aduc aminte detaliile importante? Nu ti-am povestit poate de prietenii mei de la Caroli, dar acum e momentul pentru ca au venit cu o inovatie demna de pus in frigider. De ce in frigider? Ei bine, cei de Caroli au adus un alt produs ce contine multa carne si care este salamul Semenic Extra. Acesta are de acum o eticheta inovatoare, cu cadran termosensibil. Aceasta eticheta care se numeste Carolimetrul Termic, este cu adevarata inteligenta: isi schimba culoarea în funcție de temperatura produsului, fiind verde atunci când temperatura este de sub 8°C și devine galbena cand temperatura depaseste 8°C.

Chiar ar fi pacat sa nu te bucuri de savoarea produselor Caroli si de inovatia salamului Semenic Extra. Gata sa afli toate detaliile? Iata si rasfoieste http://www.caroli.ro/ro/carolimetru-termic/#.WL_gEDvyhPY

Acum e timpul pentru #mâncarecunotificare

Sculele electrice mereu la nevoie~

Iti cumperi un dulap, ai nevoie de scule electrice ca sa-l montezi. Vrei sa pui un tablou nou pe perete ai nevoie din nou de o scula electrica ca sa dai gaura in perete si sa-l asezi acolo unde iti doreai de multa vreme. Clar, fara scule electrice esti ca un om fara o mana. La drept vorbind, orice casa are mereu nevoie de o mica reparatie.

Zilele trecute masa mea din bucatarie, care e prinsa in perete s-a desprins si a cazut. A cazut in momentul in care eram acolo si am reusit sa o prind la timp. Altfel tot ce aveam pe masa se spargea si sigur imi parea rau dupa cana cu numele meu primita in dar de ziua mea de nastere. Ce sa mai vorbesc de vaza cu flori care nu doar ca lasa in urma apa si cioburi, dar sigur imi trezea si cateva cuvinte de Doamne Ajuta. Daca nu aveam in casa o masina de gaurit, mancam ca si chinezii la nivel de sol. Nu de alta, dar asa cum se intampla de fiecare data, masa a cazut fix la o ora cand chiar ca nu aveam alta iesire decat propria mea salvare. Asta e, vecinii probabil nu au fost foarte incantati de zgomot, dar trebuia sa rezolv problema mea.

Stii dulapurile acelea pe care ti le cumperi si trebuie sa le montezi acasa? Crede-ma ca fara o masina electrica nu reusesti sa strangi suruburile. Ma rog, reusesti, insa atat te si tin: pana pui ceva in dulap, apoi o sa se dezmembreze de la sine. Si nu, nu vrei sa invoci din nou tot calendarul ortodox.

Un lucru e clar: orice casa care nevoie de scule electrice. Cine nu le are, sa si le cumpere!

In siguranta in casa ta!

Intotdeauna mi-a placut sa ma stiu in siguranta. Unde te poti mai in siguranta decat in casa ta? E drept ca mai toti s-au specializat. Chiar si hotii. Unii au facut self training. Si asa s-au trezit specialisti in spart locuinte sau mai bine zis in invadat siguranta altora. Multi vecini s-au trezit ca le-a fost invadata intimitatea fara voia lor si s-au trezit cu obiecte lipsa in absenta lor. Evident de catre persoane care s-au gandit ca nu e nimic rau sa-ti insusesti ceva ce nu e al tau. Aceste evenimente m-au pus pe ganduri si chiar m-au facut sa achitionez. Cum altfel decat dand o fuga la marketurile cu feronerie. Si cate si mai cate sunt acolo. Important e sa stii ce sa cauti, sa ai un consilier bun si in lipsa acestuia, unul virtual. Fiindca sigur exista persoane care au patit-o inaintea ta si care si-au schimbat tot sistemul de inchidere al usii in asa fel incat hotii sa nu aiba acces cu toata ingenuozitatea lor.Si asa ca informata fiind am ales sistemul care sa ma determina sa ma simt in siguranta oricand, chiar si atunci cand nu sunt acasa.

Ca pana la urma deranjanul facut de musafirii nepoftiti e  cu siguranta atat de mare, incat iti vine sa te muti la alta casa. Si cum nu e asa usor sa faci acest lucru, mai bien faci tot posibilul ca sa le pui bete in roate celor care ar incerca sa patrunda in casa ta fara voia ta.

Tu te simti in siguranta in casa? Ti-ai luat toate masurile de preventie?

Casa ta in siguranta!

Sa ai doar un acoperis deasupra capului, uneori nu e de ajuns, daca acoperisul are parti cu gauri. Se intampla si uneori chiar si la case mai mari. Ori e de vina tigla, tabla, izolatia, ori e de vina cine l-a montat. O vina sigur exista. Cand insa te „ploua in gura” la propriu nu mai stai sa cauti vinovatii, ci cauti sa gasesti solutia cea mai rapida pentru problema ta. Atunci te apuci sa cauti un acoperis si accesorii. Un meniu complet pentru ca tu si casa ta sa nu mai aveti de suferit, normal. Ideea e sa alegi calitatea inaintea de toate. Evident ca si pretul conteaza, dar calitatea inseamna trai mai mult pentru casa ta, liniste si confort pentru tine. Si da, poti daca vrei sa ai acoperisul in culoarea albastra, daca cumva ti se ca albastrul este culoarea care te caracterizeaza in totalitate.
Ei bine, important e stii cu ce vrei sa-ti acoperi casa, mai ales ca acum ai multe optiuni. Sigur specialistul tau de pe depozit-online.ro iti va oferi cel mai bun sfat si sigur iti va face cea mai buna oferta.
Ca pana la urma, romanul poate se pricepe la toate, insa stie din toate cate un pic. Pana la urma sigur o investitie de genul, nu o faci pentru cateva luni, asa ca ai nevoie de materiale bun si de un sfat pe masura.
Ce mai astepti? Nu lasa ploaia sa-ti strice weekendul si nici acoperisul tau sa aiba de suferit.

Unica in felul tau!

Atunci cand vrei sa oferi un cadou si nu stii ce sa alegi pentru ca sa fie sigur pe gustul celei care urmeaza sa primeasca felicitarile tale, o bijuterie e sigur pe gustul ei. Da, sau a lui. Ca pana la urma si barbatii poarta bijuterii. Peste cateva luni este ziua mamei mele: cea mai speciala persoana. Pentru o persoana atat de minunata, am gasit ceva unic: un cadou personalizat, o bijuterie. O bijuterie pe care sa o poarte zi de zi cu ea si care sa-i aminteasca cat de mult o iubesc. Am gasit-o pe http://www.lovebird.ro/bijuterii-personalizate/bratara-initiale-si-inima-aur-pe-snur.html

md.jpg

Alege de pe http://www.lovebird.ro/bijuterii-personalizate.html si de pe http://www.lovebird.ro/bijuterii-bratari.html

Vei gasi cu siguranta ceea ce va defineste relatia sau modul prin care sa-i transmiti cat de mult o adori!

Trairi subjugate…

Stau asa in jur si imi dau seama ca eu de fapt nu pot sa fiu sincera cu nimeni. De ce? E simplu! Daca de exemplu as spune chiar tot ce ma framanta, ar incepe intrebarile „noah, pai de ce nu mi-ai spus pana acum?” „eu ti-am zis”. Nu am cum sa-mi casc gura ca atunci se dezlantuie atacul cu replici. Pur si simplu e ciudat. Lucrurile sunt simple, eu pot sa ascult tot, sa inteleg fara sa judec. Lucrurile nu stau acasa cu cei din jur. Daca sunt sincera si spun tot ce gandesc ma trezesc cu tot felul de replici, ba mai mult, stii cum e: tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Vei zice ca nu mi-am ales bine oamenii din jur. Candva am ales bine, acum pare ca oamenii s-au schimbat. De fapt, toti te inteleg pana cand chiar trebuie sa faca acest lucru la propriu. Cand vine vorba sa se intample acest lucru, auzi tot felul de scutiri de genul, „apai nu esti singura care a trecut prin asta”. Nici nu am pretins ca sunt primul om de pe Pamant sau ca am trait doar eu acea experienta, spun doar ma afecteaza pe mine. Fiecare simte si traieste acel moment, experienta. Pe principiul, aceeasi mancare gatita in aceeasi oala de doi oameni diferiti, are cu totul alt gust.
Oare de ce oamenii nu sunt pregatiti sa inteleaga, ci doar sa judece? De ce nu e mai simplu sa fim mai intelegatori, mai buni? De ce e atat e greu sa lasam cliseele deoparte si sa incepem sa intelegem oamenii asa cum sunt ei si sa-i ajutam?
Are sens sa mai certi un copil, care deja s-a lovit si plange? Cred ca nu. A inteles pe propria piele ca nu a facut bine si ca neatentia l-a costat.
E trist si greu sa tii in frau ganduri, trairi. E greu sa le maschezi de fiecare data. Uneori trebuie sa inventezi alte situatii, ca sa le ascunzi pe cele reale. De ce? Pentru ca pur si simplu oamenii nu sunt facuti sa-i accepte uneori pe cei din jur cu greselile lor.

Atatea clisee, atatea idei…

Dar de ce plange, cea mica? Oare nu-i e foame? Dar vai ca se ineaca cu acel strugure? Dar oare nu ar trebui sa-i schimbi detergentul de haine? Dar oare nu ar trebui sa-i dai mai mult sa manance seara? Dar de ce nu a mancat mancare la amiaza?
Dar te-ai gandit cum ii prinzi parul, ca-i intra in ochi? Da, cu agrafe. Ca avem. Acum serios, si pentru asta trebuie sa ma gandesc.
Sunt epuizata sa dau atatea explicatii, sa o fac pe Nico s afie simpatica cand vorbesc la telefon. E copil, plange cand e mica, e modul ei de exprimare. Si nu, nu-i e foame. Laptele ii e de ajuns. Laptele de mama e extrem de consistent.
Si da, e copil. Are voie sa aiba toane, are voie sa manance ce are chef ca si noi. Adica si eu am zile cand nu am chef sa mananc ce am deja in frigiger. Uneori vreau altceva. Ea nu are voie?
M-a disperat la culme faza: da-i si apa ca poate ii e sete, asta in perioada cand era alaptata exclusiv. Nu are nevoie de apa si ceai si alte prostii! Laptele ii bea de foame, ca ii e sete.
De ce copilul meu trebuie sa creasca cum am crescut eu sau generatia mea? Pentru ca iata ca am crescut? Nu am vrut copilul meu sa manance lapte praf, nu i-am dat dat suzeta ( pe care o urasc la culme). Nu am vrut sa-mi pun copilul pe silent, la fiecare scancet. Copilul cand e mic trebuie sa planga. E singurul lui mod de a se exprima. Si nu, nu o sa-mi tund copilul, doar pentru ca are parul mare. Foarte bine. Asa mi-am dorit. Sa se bucure ca s-a nascut cu par mare si sa i-l cresc, sa-i fac codite, doar e fata si daca eu nu am avut codite cand am fost mica, nu inseamna ca si fetita mea trebuie sa fie la fel.
Si da, am pus-o la olita si a inteles repede ca e mai bine sa faci pe olita, decat pe tine. Niciodata nu i-a placut sa stea cu scutecul plin. Nici nu a fost niciodata cazul. O schimbam de fiecare data inainte sa o alaptez. M-am gandit tot timpul ca nici mie nu mi-ar placea sa mananc in timp ce sunt murdara. Adica si eu ma spal pe maini inainte sa mananc si niciodata nu as mananca dupa ce as face curat la porc, fara sa ma schimb in haine curate.
Si nu, niciodata nu m-am luat dupa spiritul de turma, cand a fost vorba de crescutul copilului. Si apropo, de ce i-ai da caciula in casa unui copil? Tu stai cu caciula in casa? E mic, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te comporti cu el de parca ar fi bolnav. Si apropo, tu cand bei ceai? Poate cand ti-e frig, cand esti racit sau cand nu ai cafea in casa? Lui de ce i-ai dat ceai… doar pentru ca se poarta si asa ai crescut si tu?
Am fost epuizata multe luni sa tot spun la telefon: copilul plange, ca trebuie, nu se intampla nimic iesit din comun. Am obosit sa ma comport ca sa dea bine, ca asa trebuie. Oameni buni lasa-ti-ma in pace cu ideil voastre. Imi cresc copilul cum simt, nu cum credeti voi ca trebuie.

Cum sa-mi opresc trairile? De ce?

Nu e usor sa faci ceea ce simti. De ce e dificil? Pentru ca uneori iubirea e atat de mare, incat e greu sa o controlezi si poate ca devii fara sa vrei poate obsedat de faptul ca timpul e prea scurt, ca sa poti profita de fiecare moment. Poate ca asa am ajuns si eu. Prea obsedata de fiica mea. De ce? Pai hai sa-ti spun. Cei din jur ma imping din spate sa imi iau zile de pauza si ore de la jobul de mama. Si stii ceva? Eu nu vreau. Asta nu inseamna ca nu ii las si pe cei din jur sa profite de timpul cu fiica mea, insa asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma dau la o parte. Adica eu am ales sa devin mama si mi-am dorit atat de mult.
Imi aduc aminte de momentele cand eram insarcinata si calcam hainutele piticei mele. Picioarele imi erau umflate, imi era cald si eram singura. NU a venit nimeni sa-mi sara in ajutor. Atunci toata lumea isi vedea de viata sa. La fel s-a intamplat si dupa ce s-a nascut Nicoleta, fiica mea. Dupa ce a inceput sa creasca, am decis ca bunicii sa fie mai activi in viata Nicoletei, cumva i-am preasat, in ideea ca m-am intors la radio, iar timp de 5-6 ore nu sunt acasa. Si am decis sa nu o duc pe Nicoleta nici la cresa, nici la gradinita.
Nu li s-a parut o idee buna nimanui la momentul respectiv. Stiam acest lucru si mai stiam ca daca nu fac ce-mi doresc, adica sa ma reintorc la radio, nu aveam nici o sansa sa fiu implinita. Toata lumea mi-a contestat decizia. Dar mi-am inchis urechile si am facut ce mi-am dorit. Si am bucur ca am luat aceasta decizie.
Ei bine, acum cand vreau sa profit si eu de orele cu cea mica, cam toti isi doresc sa stea cu ea. Sotul meu isi doreste sa stea mai mult cu mine, asta insemnand ca Nicoleta sa nu fie cu noi. EU insa nu vreau. Am ales sa fim 3 si asa trebuie sa fie. Nu vreau sa fiu mama de weekend, imi doresc sa suprind fiecare moment din viata fiicei mele. NU vreau sa pierd nimic.
Ce e rau in asta? De ce cei din jur cred ca exagerez ca nu vreau sa-mi las copilul sa fie crescut doar de bunici? Cand m-am hotarat sa devin mama mi-am asumat acest lucru.
Si da, vreau sa fiu egoista. Vreau sa fac ce imi doresc, vreau ca fiica mea sa fie langa mine. Cand mi-am dorit sa fie cineva langa mine, caruia sa-i impartasesc emotia de viitoare mamica, fricile mele, toti isi vedeau de mersul vietii. Toti aveau ceva de facut, toti erau prinsi.
Supriza! Acum toti pare sa aiba timp. Nu, nu renunt. E fiica mea si eu stiu ce imi doresc. SI da, imi doresc sa-i vad fiecare gest, fiecare reactie, fiecare privire, sa o strang in brate si sa-i spun ca o iubesc atunci cand are nevoie de acest lucru sau chiar si atunci cand nu se asteapta.
Nu ma poate invata nimeni cum sa-mi exprim iubirea. Iubirea se simte si se exprima diferit. Eu asa simt ca trebuie sa fac si asa voi face, indiferent cate persoane supar. Pana la urma lor le-a pasat ca pe mine m-au suparat? Ca mereu m-au incarcat de problemele lor, uitand ca eu aveam nevoie ca mintea si sufletul sa-mi fie liber de ganduri negre? De suparari? NU!
Nu consider ca sunt egoista. Cred ca e timpul sa fac ce simt, cand simt si cand imi doresc!

Ceva de si cu folos pentru toti!

Ma gandeam ca orice „chef” are nevoie de cele mai bune ustensile in bucatarie. Ustensile inseamna mai mult decat cateva linguri, cutite. Poate insemna chiar o aplicatie direct pe telefonul mobil care sa „miroase” la propriu mancarea gatita. Evident ca ma refer la „chefii” amatorii ca mine. Cei profesionisti nu au nevoie probabil de astfel de ajutor. Eu insa patesc uneori sa uit sa pun ba sare, ba piper. Evident, esentialul din mancare. 🙂 Cum ar fi insa, un geniu sa inventeze aplicatia care sa aiba simturile ascutite, sa simta mirosul mancarii, sa se conecteze la internet, sa descopere ce „dish” am pregatit si sa-mi spuna ce lipseste? Pare SF? Eu zic ca pare ceva cu adevarat inedit, care ne-ar scuti pe noi uitucii de intrebarile aditionale. 🙂 Ar fi mai simplu sa aflam instant, decat sa ne tot bombardam creierul cu intrebari. Si asa saracul e tare ocupat toata ziua cu intrebari existentiale. Iti dai seama cat de buna ar fi aplicatie pentru toti cei care si-au propus sa se initieze in ale gastronomiei? Ar fi de folos chiar si pentru cei care au probleme cu memoria si care nu ar fi in acest fel dependenti de altii.

Revenind la gastronomie, aplicatia despre care vorbesc poate fi in urmatoarele luni chiar in magazinul tau online, daca cei de la UTOK gasesc geniul caruia ii vor oferi  2000 de euro! Si iti dai seama ca-l vor face si cunoscut! Ce trebuie sa faca geniul din tine? Pai toate detaliile sunt pe http://www.utok.ro/app-genius

Gastronomia nu ar mai reprezenta un subiect tabuu pentru multe domnisoare amatoare doar de fast food sau junk food. Poate astfel vor reusi si ele sa-si cucereasca partenerul cu ceva pregatit chiar acasa, fara sa apeleze mereu la restaurante si alte servicii de delivery a mancarii.

Iti dai seama ca si Gordon Ramsay ar fi invidios pe tine ca ai stii exact care sunt ingredientele ce trebuie combinate si cum? Ba mai mult de atat, ai putea sa-i faci concurenta. 🙂

Serios? Chiar asa de fraiera ma crezi?

Nu ti s-a intamplat niciodata sa-ti fie rusine de rusinea altora? In sensul sa iti vina sa-i iei pe altii si sa-i dai cu capul de pereti, pentru ca nu isi dau seama cat de prosti sunt? Mai trist e ca nu inteleg nici cand le spui, ca de subtilitati nu vorbim, nu-i ajuta cerebelul pentru asa ceva, dar ei se cred mari conducatori. Peste unii timpul a trecut degeaba: nu au invatat nimic din experientele anterioare, pur si simplu nu stiu sa se comporte uman. Pentru ei totul e mecanic. Cand nu exista respect e extrem de grav! Mai trist e cand trebuie sa asculti de astfel de oameni. In ultima perioada imi dau seama ca am acordat „credite” unor oameni care mi-au demonstrat ca timpul a trecut degeaba peste ei, ca trecutul nu i-a ajutat la nimic, doar le-a umplut cativa ani din viata. Sunt acei oameni care sunt in stare sa te calce pe cap doar ca sa respire ei, nu conteaza sacrificiul, nu conteaza absolut nimic. M-am urat de acesti oameni si ma enerveaza ca nu mi-am invatat lectia, ca inca le-am mai acordat incredere. De cele mai multe ori aceasta intentia a mea de a avea incredere in oameni este luata in „ras”, altfel nu inteleg atitudinea prin care sunt luata de „fraiera”. Adica daca tac si zic o data, de doua ori, insa nu zic zilnic inseamna ca sunt proasta sau ca am facut uitata povestea? Nu. Inseamna ca e randul ca tu sa iei atitudine si sa rezolvi problema. Crezi ca-mi bat gura degeaba? Crezi ca daca te-am tratat cu respect trebuie sa ma calci pe cap? Nu crezi ca e cazul sa ma tratezi cu respect?

Urasc sa fiu mintita, sa fiu dusa de nas!