Mi-e dor…

Mi-e dor uneori de…radio. Am mai avut de a „face” cu el, acum putina vreme. E drept ca a fost pentru o ora maxima.Cred ca daca m-ai pune maine sa fac emisiuni la radio, as putea sa vorbesc la microfon de dimineata pana seara. Evident ca as avea pauzele de…schimbat scutece, de joaca si de alaptat. :)) Meseria de mama nu as ignora-o. Ea este cea mai importanta. 🙂

Revenind la radio, imi aduc aminte de topul pe care-l realizam, de Drive On, emsiunea mea zilnica, si mi-e dor de mine in fata microfonului. Mi-e dor sa ma…aud, sa ma auzi si sa fiu alaturi de ascultatori…in direct.

Drive On a fost puiul meu, care mi-a adus momente frumoase, mi-a adus emotii, cam de toate. Drive On a murit, atunci cand am plecat eu. Nici nu avea cum sa continue fara mine. Eu i-am dat viata, eu am adus la tacere acea emisiune.

Adevarul e ca atunci cand te apuci de radio si iubesti ce faci, cam greu sa nu-ti licareasca ochii cand te regandesti ca ai putea sa fii din nou in fata microfonului. 

Imi aduc aminte si de Top Airplay Transilvania, aceeasi emisiune care a murit atunci cand eu am plecat din fata microfonului. Cateodata imi vine sa ma apuc din nou…de radio. Probabil ca as face-o oricand cu mare placere.Radioul este marea mea dragoste. Intre timp, in viata mea a reaparut o alta mai…mare dragoste…Nicoleta. 🙂

Adevarul e ca de multa vreme nu m-am mai…reascultat. De fapt, mi s-a intamplat sa ma aduc in…mall. Eram vocea din spatele unei reclame. 🙂

Cred ca intr-o zi am sa caut in arhiva emisiunilor radio si am sa ma…reascult la ..Drive On, Top Airplay Transilvania si…Dimineata la patrat. 🙂

Cat timp imi alung eu nostalgia…radioului, iti ofer si tie o doza…de muzica…buna. 🙂

P.S: Ascult piesa pe repeat de vreo…3 zile. 🙂 I love it!!!

 

 

 

Reclame

Danone are o noua infatisare!

Danone e un brand care de 15 ani „alimenteaza” stomacul si frigiderul romanilor. Nu prea imi vine sa cred ca au trecut atat de multi ani. Ei bine, Danone vine cu o infatisare noua, adica cu un site nou, usor de folosit, care are tot felul de subiecte interesante, de la mituri despre iaurt, la stiinta si frumusete si bineinteles istoria marcii. Pe www.danone.ro  gasesti si campaniile umanitare in care s-au implicat cei de la Danone. Si da, sa nu uitam de Cupa Hagi la Fotbal, evident sponsorizata tot de catre Danone. E minunat ca se fac lucruri atat de frumoase si ca sunt promovati si copiii cu talent.

Mi-ar placea sa gasesc pe site-ul celor de la Danone poze inedite in care consumatorii romani au folosit produsele marcii. Poate chiar jucarii. Romanul doar e inventiv si sunt convinsa ca poate o data in viata lui a folosit probabil ambalajul de la iaurt pe post de ghiveci provizoriu la flori. 🙂 Si cu siguranta ca lista ramane deschisa si e extrem de lunga.

Eu sunt fan Danone si ma declar extrem de multumita de produsele marcii. La multi ani, Danone si la cat mai multe produse dietetice! 🙂

Multumesc!

Se intampla uneori sa ne reactionam ciudat, asa cum nu ne-am dori si sa regretam. De foarte multe ori gresim si din pacate ii ranim pe cei dragi. Nu o facem cu intentie. Uneori o facem pentru vrem sa-i protejam poate chiar de…noi. Uneori rabdarea este limitata si atunci explodam. Din pacate ne varsam oboseala acumulata pe cine nu trebuie. De foarte multe ori nu putem ascunde acest lucru si lasam sa se vada care e nemultumirea noastra. Poate ca ar trebui in momentele in care sunt cu „capsa pusa” sa ne recream cateva minute si apoi sa zambim.

Stii? Uneori mi-am dat seama ca daca iti impui sa zambesti si reusesti, chiar daca nu ai nici un motiv, dar asa se intampla. Pur si simplu vine, chiar si fortat. Sunt lucruri care trebuie sa le faci, pentru ca sa nu-ti para rau, sa nu regreti.

Acum ma gandesc din nou la mama mea, la faptul ca acum 2 ani a avut un accident de masina in drum spre casa. Mi-a stat inima in piept atunci. M-am bucurat enorm si I-am multumit Lui Dumnezeu ca nu a patit nimic si ca a ajuns in final, cu bine acasa.

Trebuie sa-i arat ca o iubesc si ca o apreciez, pentru ca merita, chiar daca uneori poate ca gresit fata de mine. Dar cine nu greseste? Si eu am gresit, iar mama m-a iertat. Si eu trebuie sa o iert si sa inteleg sacrificiile facute de ea. Acum voi reusi mai bine sa inteleg acest lucru, mai ales ca sunt si eu mama!

Imi pare rau…

Stii? Cateodata constat ca sunt prea nervoasa, prea rautacioasa, prea rea cu cine nu trebuie. De exemplu, ieri pur si simplu parca am mancat ardei iute. M-am comportat cam aiurea cu mama mea. Ea a venit cu tot dragul la mine, m-a scos la cumparaturi, iar eu i-am dat replici taioase. Nu am vrut, dar uneori parca nu-mi vine sa cred ca si peste mama au trecut anii si ca nu e mai aceeasi persoana.

Mi-as dori sa se schimbe. Cert este ca nu am incheiat seara, fara sa-i cer iertare. Si chiar imi promit sa ma controlez si sa nu mai am iesiri in decor, care nu-si iau sensul. Pana la urma e pacat sa irosim timpul pe tampenii si pe suparari.

Stii? Stau si ma gandesc la cat de greu mi-a fost cand a fost plecata departe. MAi ales anul trecut. Mi-as fi dorit extrem de mult sa fie cu mine cand am nascut. Nu s-a intamplat asa. Si chiar m-a durut. Si ea realizeaza acum ca trebuia sa fie langa mine, stiu ca-i pare rau si mai stiu ca ar da oricat sa intoarca timpul inapoi ca sa fie langa mine si Nicoleta.

Cum timpul insa nu poate fi intors, noi nu putem decat sa ne bucuram de timpul pe care-l avem impreuna si sa-l apreciem la adevarata valoare.

A venit vara!

De cand am asteptat vara. Ma bucur ca pana la urma a venit. Sper sa o tinem de povesti pana prin octombrie si sa nu plece de pe la noi. Gata cu hainele groase! Am trecut la tinutele subtiri de vara. Nu doar eu, ci si pitica mea. II place extrem de mult afara. E atat de dornica sa umble, incat in curand caruciorul va fi doar pentru transportul diferitelor lucruri. Si cam atat. 🙂

Ieri pitica mea a avut 9 luni si 9 zile. Ce frumos! E minunat sa o vad cum creste frumos, sa-i suprind zambetul si fiecare gest si miscare. De abia astept concediul din august, cand vom merge toti 3 la mare.Va fi o super vacanta. Pana atunci sper sa ma prinda soarele asa putin, ca anul trecut am spus pas si se cam vede. 🙂 Culoarea pielii mele nu e compatibila cu Soarele. 🙂

 

Maine celebram casatoria!

Maine e 21 mai! De fapt maine e 21 mai 2014, e ziua cand eu si sotul meu vom implini 3 ani de casnicie. E primul an de casnicie cand suntem…3. 🙂 Va fi o zi minunata. Daca vom face ceva mai special? Pai nu cred. Sotul meu e la serviciu, iar eu voi fi cu pitica mea. Noi 2 ca in fiecare zi. Si nu, nu vom avea alti invitati. Pai doar nu e ziua cuiva de nastere. E un moment frumos, pe care il voi celebra eu cu sotul si cu fiica mea. Sincera sa fiu, m-am cam enervat putin. Tocmai ce am terminat conversatia la telefon cu mama mea, care m-a intrebat daca maine avem musafiri. Eu i-am raspuns: ” nu, de ce? trebuie”. Ea imi spune: ” pai nu-l chemi pe fratele tau la tine sa beti un suc si sa va bucurati impreuna?” Pai de ce? Nu e ziua de nastere a mea. E o zi speciala pentru mine si totul meu. Fratele meu nu stie nici cate luni are fiica mea, sa fim seriosi! Chiar ma dispera fazele astea. Ma enerveaza ca doar mie imi face sugestii. De parca chiar as avea nevoie. Nu e cazul. In plus, fratele meu e chiar un strain pentru mine. Mama tine mortis ca eu orice eveniment si oriunde m-as duce sa-l chem pe fratele meu. A uitat ca am crescut si ca fratele meu nu ma implica niciodata. Nu doar pe mine, dar asta e o alta poveste.

Eu am renuntat sa tot lupt pentru ca relatia dintre mine si fratele meu sa mearga. De mult nu mai merge si eu am acceptat pana la urma ca nu are sens sa mai lupt. M-am luptat cu morile de vant, m-am suparat de atatea ori, mi-am luat de atatea ori picioare in fund si pana la urma tot el este fiul simpatic. Eu nu mai fac nici un compromis cand vine vorba de relatia mea cu fratele meu. Punct! Cine nu a inteles, treaba lor!

Uite cum am denaturat de la subiectul frumos cu care am inceput postarea mea. Sincera sa fiu aveam nevoie sa ma descarc. Daca ii spun mamei mele nu ma intelege.

Revenind. Maine e 21 mai 2014, va fi o zi frumoasa de vara, una cu rosu in calendar si una in care eu si sotul meu ne vom celebra casnicia. Sa traim si sa ne tina o mie de ani!

Primul articol :)

Aici e primul meu articol. Aici pe acest blog. Acesta este blogul unde voi spune tot ce gandesc, fara perdele. De foarte multe ori sa spui tot ce gandesti, aduce cu sine o gramada de intrebari si suparari din partea celor din jur.

Stiu, vei spune ca toti cei care isi doresc sa-ti fie aproape vor accepta sinceritatea ta. O vor accepta, dar o vor taxa. Ba mai mult, o vor aduce in discutie de fiecare data cand au ocazia. Asa se intampla in general cu oamenii. Spun ca-si doresc oameni sinceri in jurul lor, dar de fapt le e frica sa le spui adevarul in fata.

Acesta este blogul unde sinceritatea nu va fi mascata si unde voi spune totul cu nume si prenume, fara sa ma gandesc ca cei pe care ii mentionez vor avea imediat o reactie, evident de nemultumire.

Si ca sa nu zici ca am inceput intr-o tonalitate de…nemultumire inchei acest articol, urmand sa-l aduc de indata pe urmatorul!

Pe curand!