Multumesc!

Se intampla uneori sa ne reactionam ciudat, asa cum nu ne-am dori si sa regretam. De foarte multe ori gresim si din pacate ii ranim pe cei dragi. Nu o facem cu intentie. Uneori o facem pentru vrem sa-i protejam poate chiar de…noi. Uneori rabdarea este limitata si atunci explodam. Din pacate ne varsam oboseala acumulata pe cine nu trebuie. De foarte multe ori nu putem ascunde acest lucru si lasam sa se vada care e nemultumirea noastra. Poate ca ar trebui in momentele in care sunt cu „capsa pusa” sa ne recream cateva minute si apoi sa zambim.

Stii? Uneori mi-am dat seama ca daca iti impui sa zambesti si reusesti, chiar daca nu ai nici un motiv, dar asa se intampla. Pur si simplu vine, chiar si fortat. Sunt lucruri care trebuie sa le faci, pentru ca sa nu-ti para rau, sa nu regreti.

Acum ma gandesc din nou la mama mea, la faptul ca acum 2 ani a avut un accident de masina in drum spre casa. Mi-a stat inima in piept atunci. M-am bucurat enorm si I-am multumit Lui Dumnezeu ca nu a patit nimic si ca a ajuns in final, cu bine acasa.

Trebuie sa-i arat ca o iubesc si ca o apreciez, pentru ca merita, chiar daca uneori poate ca gresit fata de mine. Dar cine nu greseste? Si eu am gresit, iar mama m-a iertat. Si eu trebuie sa o iert si sa inteleg sacrificiile facute de ea. Acum voi reusi mai bine sa inteleg acest lucru, mai ales ca sunt si eu mama!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s