Atat a fost!

Intotdeauna am aratat ca sunt puternica, ca pot sa reusesc si singura. Am ajuns chiar sa ma am doar eu pe mine. Si anul trecut cand urma sa nasc avem nevoie sa fie langa mine cei dragi, insa nu a fost asa. Calcam hainutele piticei mele si plangeam ca eram singura. Fiecare era cu viata lui, cu drumurile si telurile sale. Si totusi, cand au nevoie de un sprijin, toti se intorc la mine. Eu nu vreau sa fiu doar umarul pe care se plange, vreau sa fiu si eu sprijinita. Acest lucru nu-l am si cred ca-l voi avea doar cand va mai creste minunea mea mare. E atat de trist sa ai langa tine oameni care se numesc „familie” si care totusi sa fie ca niste straini pentru mine, carora sa nu-ti poti deschide sufletul pur si simplu, pentru ca nu te vor asculta sau nu vor inceta sa tot puna intrebari, cand de fapt ar trebui sa stie raspunsurile sufletului meu fara sa le ofer eu solutiile. Uneori simt ca toti cei din familie sunt asa de departe de mine. Practic au devenit straini: fratele meu nu e altceva decat o simpla persoana, pe care o vad rar si atunci imi pare rau ca o vad. E asa de ciudata viata acesta, cum intr-o secunda iti rapeste totul.

Am facut multe compromisuri, am incercat sa-i inteleg pe cei din jur, insa ei niciodata nu au incercat sa faca acelasi lucru. Viata lor, trairile lor sunt cele mai importante si au fost. Problemele lor au fost mereu cele mai importante. E trist ca persoanele alaturi de care ai ras, ai plans si ti-ai petrecut o mare parte din viata, sa-ti devina straina. Eu am incetat sa tot lupt, sa-mi tot calc pe principii. Pur si simplu nu mai vreau. Din partea mea nici un compromis. Am ajuns sa spun ca am pierdut atat de mult timp. Chiar am pierdut, pentru ca sunt doar eu cu mine si atat.

M-am invatat cu mine si as vrea sa fiu lasata in pace. Pur si simplu, nu am chef de oameni doar ca sa fie la numar. NU mai am chef sa fiu punct de sprijin. Nu mai vreau sa fac parte din viata oamenilor, pe care i-am crezut familia mea.

E dureros, foarte dureros sa vezi cum toti cei care pana ieri erau familia ta s-au instrainat si traiesc dupa niste principii pe care le urau. E trist sa-i vezi atat de falsi, atat de superficiali si de artificiali.