Stiam eu ca asa e!

Urasc sa am dreptate. 🙂 Stau bine cu intuitia, si cam tot ce am „intuit” a fost adevarat. Lucrurile nu se intampla din senin si nici nu dispar asa intr-o secunda. Asta e clar! Urasc cand am dreptate, cand vad ca mi se tot spune ca totul e in capul meu, cand de fapt nu e asa. Nu o spun, ci faptele. Urasc sa tot zic ” stiam eu ca asa e”. Azi am descoperit ca ceva ce am intuit acum ceva vreme, nu a fost aiurea. Am intuit bine. Confirmarea  venit in scris. Si tot in capul meu e? Stiu, am fost de multe ori naiva, am crezut in povesti frumoase, pe care eu le-am vazut frumoase, cand de fapt erau cosmaruri. Urasc ca cineva sa ma minta, sa incearca sa imi spuna ca de fapt lucrurile nu stau asa, ca eu denaturez realitatea, ca de fapt realitatea mea nu e cea corecta. Ce e corect? E corect sa-ti bati joc de cineva? E corect sa-l minti in fata? E corect sa te joci cu emotiile cuiva, cu trairile sale?

Reclame