Cum sa-mi opresc trairile? De ce?

Nu e usor sa faci ceea ce simti. De ce e dificil? Pentru ca uneori iubirea e atat de mare, incat e greu sa o controlezi si poate ca devii fara sa vrei poate obsedat de faptul ca timpul e prea scurt, ca sa poti profita de fiecare moment. Poate ca asa am ajuns si eu. Prea obsedata de fiica mea. De ce? Pai hai sa-ti spun. Cei din jur ma imping din spate sa imi iau zile de pauza si ore de la jobul de mama. Si stii ceva? Eu nu vreau. Asta nu inseamna ca nu ii las si pe cei din jur sa profite de timpul cu fiica mea, insa asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma dau la o parte. Adica eu am ales sa devin mama si mi-am dorit atat de mult.
Imi aduc aminte de momentele cand eram insarcinata si calcam hainutele piticei mele. Picioarele imi erau umflate, imi era cald si eram singura. NU a venit nimeni sa-mi sara in ajutor. Atunci toata lumea isi vedea de viata sa. La fel s-a intamplat si dupa ce s-a nascut Nicoleta, fiica mea. Dupa ce a inceput sa creasca, am decis ca bunicii sa fie mai activi in viata Nicoletei, cumva i-am preasat, in ideea ca m-am intors la radio, iar timp de 5-6 ore nu sunt acasa. Si am decis sa nu o duc pe Nicoleta nici la cresa, nici la gradinita.
Nu li s-a parut o idee buna nimanui la momentul respectiv. Stiam acest lucru si mai stiam ca daca nu fac ce-mi doresc, adica sa ma reintorc la radio, nu aveam nici o sansa sa fiu implinita. Toata lumea mi-a contestat decizia. Dar mi-am inchis urechile si am facut ce mi-am dorit. Si am bucur ca am luat aceasta decizie.
Ei bine, acum cand vreau sa profit si eu de orele cu cea mica, cam toti isi doresc sa stea cu ea. Sotul meu isi doreste sa stea mai mult cu mine, asta insemnand ca Nicoleta sa nu fie cu noi. EU insa nu vreau. Am ales sa fim 3 si asa trebuie sa fie. Nu vreau sa fiu mama de weekend, imi doresc sa suprind fiecare moment din viata fiicei mele. NU vreau sa pierd nimic.
Ce e rau in asta? De ce cei din jur cred ca exagerez ca nu vreau sa-mi las copilul sa fie crescut doar de bunici? Cand m-am hotarat sa devin mama mi-am asumat acest lucru.
Si da, vreau sa fiu egoista. Vreau sa fac ce imi doresc, vreau ca fiica mea sa fie langa mine. Cand mi-am dorit sa fie cineva langa mine, caruia sa-i impartasesc emotia de viitoare mamica, fricile mele, toti isi vedeau de mersul vietii. Toti aveau ceva de facut, toti erau prinsi.
Supriza! Acum toti pare sa aiba timp. Nu, nu renunt. E fiica mea si eu stiu ce imi doresc. SI da, imi doresc sa-i vad fiecare gest, fiecare reactie, fiecare privire, sa o strang in brate si sa-i spun ca o iubesc atunci cand are nevoie de acest lucru sau chiar si atunci cand nu se asteapta.
Nu ma poate invata nimeni cum sa-mi exprim iubirea. Iubirea se simte si se exprima diferit. Eu asa simt ca trebuie sa fac si asa voi face, indiferent cate persoane supar. Pana la urma lor le-a pasat ca pe mine m-au suparat? Ca mereu m-au incarcat de problemele lor, uitand ca eu aveam nevoie ca mintea si sufletul sa-mi fie liber de ganduri negre? De suparari? NU!
Nu consider ca sunt egoista. Cred ca e timpul sa fac ce simt, cand simt si cand imi doresc!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s