Dar de ce plange, cea mica? Oare nu-i e foame? Dar vai ca se ineaca cu acel strugure? Dar oare nu ar trebui sa-i schimbi detergentul de haine? Dar oare nu ar trebui sa-i dai mai mult sa manance seara? Dar de ce nu a mancat mancare la amiaza?
Dar te-ai gandit cum ii prinzi parul, ca-i intra in ochi? Da, cu agrafe. Ca avem. Acum serios, si pentru asta trebuie sa ma gandesc.
Sunt epuizata sa dau atatea explicatii, sa o fac pe Nico s afie simpatica cand vorbesc la telefon. E copil, plange cand e mica, e modul ei de exprimare. Si nu, nu-i e foame. Laptele ii e de ajuns. Laptele de mama e extrem de consistent.
Si da, e copil. Are voie sa aiba toane, are voie sa manance ce are chef ca si noi. Adica si eu am zile cand nu am chef sa mananc ce am deja in frigiger. Uneori vreau altceva. Ea nu are voie?
M-a disperat la culme faza: da-i si apa ca poate ii e sete, asta in perioada cand era alaptata exclusiv. Nu are nevoie de apa si ceai si alte prostii! Laptele ii bea de foame, ca ii e sete.
De ce copilul meu trebuie sa creasca cum am crescut eu sau generatia mea? Pentru ca iata ca am crescut? Nu am vrut copilul meu sa manance lapte praf, nu i-am dat dat suzeta ( pe care o urasc la culme). Nu am vrut sa-mi pun copilul pe silent, la fiecare scancet. Copilul cand e mic trebuie sa planga. E singurul lui mod de a se exprima. Si nu, nu o sa-mi tund copilul, doar pentru ca are parul mare. Foarte bine. Asa mi-am dorit. Sa se bucure ca s-a nascut cu par mare si sa i-l cresc, sa-i fac codite, doar e fata si daca eu nu am avut codite cand am fost mica, nu inseamna ca si fetita mea trebuie sa fie la fel.
Si da, am pus-o la olita si a inteles repede ca e mai bine sa faci pe olita, decat pe tine. Niciodata nu i-a placut sa stea cu scutecul plin. Nici nu a fost niciodata cazul. O schimbam de fiecare data inainte sa o alaptez. M-am gandit tot timpul ca nici mie nu mi-ar placea sa mananc in timp ce sunt murdara. Adica si eu ma spal pe maini inainte sa mananc si niciodata nu as mananca dupa ce as face curat la porc, fara sa ma schimb in haine curate.
Si nu, niciodata nu m-am luat dupa spiritul de turma, cand a fost vorba de crescutul copilului. Si apropo, de ce i-ai da caciula in casa unui copil? Tu stai cu caciula in casa? E mic, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te comporti cu el de parca ar fi bolnav. Si apropo, tu cand bei ceai? Poate cand ti-e frig, cand esti racit sau cand nu ai cafea in casa? Lui de ce i-ai dat ceai… doar pentru ca se poarta si asa ai crescut si tu?
Am fost epuizata multe luni sa tot spun la telefon: copilul plange, ca trebuie, nu se intampla nimic iesit din comun. Am obosit sa ma comport ca sa dea bine, ca asa trebuie. Oameni buni lasa-ti-ma in pace cu ideil voastre. Imi cresc copilul cum simt, nu cum credeti voi ca trebuie.
Parcare pentru ganduri 